AQUILEGIA

Denumire stiintificã: Aquilegia vulgaris
Denumire popularã: Caldaruse , Boneta Bunicii
Familie : Ranunculaceae

Tipul de planta: Planta perena de gradina

Inãltime: 40-80 cm.
Lumina si temperatura: Cresc bine si la soare dar cel mai bine in locuri semiumbrite

Aspect si prezentare: Planta perena erbacee, cu crestere rapida, dezvolta tufe bogate de frunze cu tenta albastrie, trilobate, cu margini dantelate si rotunjite, cu aspect asemanator ferigilor. Din mijlocul frunzelor se inalta tije subtiri, de 30-40 cm, ce sustin buchete de flori, in culori variate si avand forma specifica, evidentiata prin mici pinteni.

Conditii de ingrijire/cultivare:

Caldarusele sunt flori perene, de gradina, ce tolereaza bine zonele umbrite, dar prefera locatiile cu lumina intensa. Insuficienta luminii face ca planta sa dezvolte frunzis masiv in detrimentul infloririi.ubesc caldura, insa prefera temperaturile moderate. Arsita face ca florile sa se treaca repede si frunzisul sa se usuce pe margini.

Sol :Au nevoie de un substrat bine drenat, nefiind pretentioase in ce priveste calitatea acestuia. Tolereaza la fel de bine pamanturile acid cat si pe cele alcaline, solurile bogate, humoase, dar si pe cele sarace si nisipoase.

Udare : Sunt setoase, mai ales in perioada infloririi, avand nevoie de udari periodice si abundente. In restul anului solicita foarte putina apa, excesul de umiditate din substrat ducand la putrezirea radacinilor.

Fertilizarea se poate face toamna, prin imbogatirea pamantului din gradina, cu un strat subtire de ingrasamant natural.

Desi florile in sine nu dureaza prea mult, perioada de inflorire tine din mai pana in iunie, in primaverile calduroase inflorind chiar de la jumatatea lunii aprilie.

Inmultire:
Caldarusele se inmultesc usor atat prin seminte cat si prin despartirea tufelor.
Semanatul se face in martie-aprilie, in rasadnite reci sau direct afara, iar in sere se seamana in ianuarie-aprilie. Au perioada lunga de germinare (30-50 zile, in functie de temperatura si varietate). Rasadurile obtinute se repica o data, iar in iunie-august se planteaza la locul definitiv.
Despartirea tufelor se face in perioada de repaos a plantelor, adica in septembrie-octombrie sau februarie-martie, daca timpul permite lucrarea terenului.
Aceste plante se mai pot inmulti si prin drajoni, pe care ii scoatem din jurul plantelor batrane in august-septembrie sau primavara devreme. Drajonii separati se planteaza in ghivece sau in pepiniera, pe brazde pentru o inradacinare mai puternica, iar apoi se planteaza la locul definitiv.

Boli si dãunãtori:
Caldarusele sunt putin pretentioase astfel ca lucrarile de ingrijire se rezuma la intretinerea solului si tratarea plantelor cand sunt atacate de insecte(in special purici verzi)

Trucuri si sfaturi speciale: Rupeti florile ofilite si udati regulat in perioada calduroasa, pentru a facilita formarea bobocilor si a prelungi viata plantelor.

Alegeti varietati cat mai diferite, ca forma si culoare, pentru a oferi un aspect cat mai frumos gradinii dumneavoastra. Exista varietati pitice, de rocarie, intr-o singura nuanta (de obicei albastru inchis) care se pot combina cu varietati cu flori in doua culori, cu flori simple sau chiar duble.

Specii si varietãti:
Aquilegia caerulea - are inaltime de 30-50 cm si este originara din America de Nord. Are frunze lungi si flori cu petale albe cu puf albastru.
Aquilegia canadensis - are flori atarnatoare de culoare galbena si cu un puf rosu, iar inaltimea este de 60-90 cm.
Aquilegia formosa - are multe frunze la baza si flori atarnatoare si de culoare rosu intens.
Aquilegia sibirica - provine din Siberia si are inaltimea de 60 cm. Florile sunt albastre cu margini albe.

În medicina tradiţională, căldăruşca era adăugată la baia copiilor care sufereau de tuse convulsivă.
În tradiţia mai multor fitoterapii, extractele hidroalcoolice pe bază de Aquilegia, se folosesc încă şi azi, pentru combaterea stării de ebrietate. Tratamentele interne cu căldăruşcă sunt primejdioase deoarece planta conţine glicoizi şi alcaloizi toxici.
Fitoterapia vest-europeană, recomandă infuzia de frunze, administrată sub supraveghere competentă, în doze mici, ca depurativ şi diuretic. În aplicaţii externe, extractele din seminţe combat paraziţii pielii şi părului.
Diluţiile homeopate de Aquilegia se folosesc în unele afecţiuni ale sistemului nervos.