ZANTEDESCHIA ~CALA~

Denumire populara: Cala
Denumire stiintifica: Zantedeschia aethiopiea
Familie: Araceae
Expunere: plin soare - partial umbra

Sol: bine drenat, umed

Origine : zonele mlastinoase ale Africii de Sud

Etimologie : numele i se datoreaza botanistului italian Giovanni Zantedeschi

Descriere
Cala (Zantedeschia aethiopiea) este o floare mare, cu petale groase, cerate si capete solitare de 15-20 cm lungime. Sunt perfecte ca flori taiate. Avand in vedere ca infloresc pe tulpini ciudate, rotunde, poate parea ciudat ca fiecare tuber face 10, chiar si 30 de flori. Culorile sunt variate - alb, galben, roz, culoarea levanticai, rosu, portocaliu si verde. Ca floare taiata, cala rezista 7-10 zile.

Ingrijire si cultivare

Bulbii de cala colorata, odata infloriti, adauga o pata de culoare in orice gradina. Desi initial, erau numai albe, astazi exista hibrizi de cala de aproape toate culorile. Exista cateva principii de baza cand vine vorba de cultivarea calei. In primul rand, dupa ce cumparati bulbii de cala e bine sa ii scoateti din ambalaj si sa ii lasati cateva zile intr-un loc uscat, bine aerisit - ei se vor usca si vor deveni mai puternici, inainte de a fi plantati. Bulbii de cala colorata sunt de fapt tuberi care au semne de vegetatie pe partea de sus, iar partea inferioara este rotunjita. Tuberii se planteaza la 5 cm adancime, cu partea ascutita sau verde in sus.

Pamantul trebuie sa fie usor, bine drenabil. In climatele mai reci si in cele temperate, cala se dezvolta bine in plin soare. De asemenea, razele directe ale soarelui dau culoare mai puternica florilor. In zonele cu temperaturi ridicate, cala trebuie plantata in partial umbra, pentru a evita pamantul incins de soare.

Acoperirea solului din jurul calelor cu paie si frunze uscate controleaza temperatura solului. Pamantul trebuie sa fie mai mereu umed. Este foarte important ca acesta sa nu se usuce niciodata complet, dar nici sa nu fie imbibat cu apa.

Tuberii de cala ar trebui sa infloreasca la 60-90 de zile de la plantare. Desigur, aceasta data variaza semnificativ in functie de temperatura aerului si a solului, precum si de hibrid. In general, cu cat tuberul este mai mare, cu atat florile vor fi mai mari. La fel, varietatile de cala special cultivate ca flori taiate vor face flori mai mari si mai inalte, dar mai putine ca numar. Calele scunde, de ghiveci, pot produce 20-25 de flori pe un tuber mare.

In functie de varietate, cala va inflori continuu 6-8 saptamani. Dupa ce a inflorit, trebuie sa o udati si sa o tratati cu substante fertilizatoare. Aceste ingrijiri sunt importante pentru ca tuberul incepe sa se dezvolte de abia dupa ce infloreste, si atunci este perioada cand "stocheaza" energie pentru florile de anul viitor. In comparatie cu traditionala cala alba, hibrizii cu flori colorate se planteaza primavara, infloresc vara si se ofilesc toamna.

Cala nu este foarte rezistenta la conditiile de iarna, incluziv la ingheturi puternice sau umezeala extrema. Dupa ce foliajul se ofileste, toamna, tuberii trebuie scosi din pamant si pusi la pastrare intr-un loc racoros, uscat, pe toata perioada iernii. Respectarea stadiului de repaus, de latenta a plantei este foarte importanta pentru dezvoltarea sanatoasa a tuberilor. Perioada de depozitare este de minim 10 saptamani, desi ei pot sta astfel chiar si 8-10 luni, fara sa se deterioreze. Dupa perioada de repaus, tuberii pot fi replantati.

Plantarea

1. Gasiti un loc din gradina in care pamantul sa fie usor drenabil. De exemplu, daca la 5-6 ore dupa o ploaie serioasa inca mai sunt baltoace de apa pe sol, atunci mai bine cautati alt loc sau imbunatatiti calitatea pamantului cu material organic. Turba, compostul, bucati de talas sau scoarta de copac, balegar descompus sunt bune in acest sens. Cala se dezvolta cel mai bine in pamant umed (spre deosebire de celelalte plante du bulbi), dar nu suporta pamantul imbibat cu apa. Daca le plantati in ghiveci, folositi pamant de buna calitate, usor drenabil (orice tip de pamant de flori din comert este bun) si asigurati-va ca ghiveciul are gauri prin care sa se scurga apa.
2. Plantati bulbii intr-un loc in care sa primeasca soare direct (dar nu la amiaza) sau lumina puternica, filtrata.
3. Sapati o groapa nu foarte adanca si asezati tuberul cu partea ascutita in sus.
4. Dupa plantare, udati din abundenta. Radacinile si frunzele vor aparea destul de repede dupa aceea, din pamantul cald (acesta este inca un element important - daca solul este rece, nu plantati inca tuberii).
5. Cand este in floare, puteti taia tijele de cala pentru a face aranjamente florale. Acest lucru nu va deranja planta.
6. Dupa ce nu mai apar flori, lasati foliajul sa se dezvolte in continuare, nu il taiati (din acest punct de vedere, ingrijirea calei seamana cu cea a gladiolei). Oricat de ciudat ar parea, frunzele aduna lumina soarelui si o stocheaza pentru florile din anul urmator. Nu uitati sa udati planta in continuare. Frunzele pot fi taiate de abia cand se ingalbenesc. In zonele mai reci, tuberii trebuie scosi din pamant dupa primul inghet si se depoziteaza dupa cum am explicat mai sus.

Boli si daunatori

Boli

1.Brumificarea rădăcinilor (Thielaviopsis basicola): Trăieşte în pământ atacând rădăcinile plantelor slabe. Daca pământul este menţinut continuu afânat atacul nu are loc. Boala se caracterizează prin faptul că frunzele mai ales cele bătrâne încep să se ofilească, se smulg uşor şi întreaga creştere a plantei stagnează.

2.Putregaiul cenuşiu (Botrys cinerea): Se manifestă prin putrezirea pedunculilor şi chiar florilor şi frunzelor, iar bobocii florali nu se mai deschid, se brunifică şi se uscă. De obicei în lunile de iarnă apar condiţii optime pentru dezvoltarea bolii.

3.Veştejirea (Fusarium oxysporum): Primele îmbolnăviri apar o dată cu zilele calde de primăvara.Frunzele şi bobocii tineri încep să se îngălbenească.

Daunatori

1.Păianjenul roşu (Tetranychus urticae): Înţeapă epiderma inferioară a frunzei şi o deformează. În funcţie de intensitatea atacului, plantele pot să se oprească din dezvolare sau să se usuce complet.

2.Păduchii de frunze (Myzus perdicae): Înţeapă şi sug frunzele tinere şi mugurii florali.

~CALA NEAGRA~

In realitate “Dark lady”, cum este supranumita cala neagra, are culoarea vinetelor sau o nuanta inchisa de carmine, fiind foarte apreciata pentru realizarea unui buchet impresionant sau pentru decoratiuni de tendinta.

Tenebroasa si senzuala, cala neagra cucereste cu un appeal indiscutabil, fiind foarte decorativa fie in gradini si terase fie in apartamente.

Aceasta varietate, mai scunda decat obisnuita varianta alba, are insa acelasi aspect al inflorescentei, cu aceeasi “spic” galben din interiorul florii rasucite in forma de cornet. Frunzele sunt lungi, lucioase, sub forma de lance, au culoarea verde-inchis, patate la unele varietati.

In timp ce cala alba se dezvolta dintr-un rizom, cele colorate isi trag originea dintr-un tubercul. Acestea sunt mai maestuoase si infloresc in lunile verii. Cunoscute sunt doua varietati: cala Renoir si cala de la Black Forest.

Cala (Zantedeschia aethiopica) se planteaza primavara sau toamna in teren bine drenat, udandu-se ritmic. Efectul decorative este asigurat. Dupa inflorescenta se uda la fiecare doua zile. in timpul iernii se suspenda udatul si se protejaza cu un strat de frunze. Iata cateva caracteristici ale calei, in general.

Zantedeschia provine din plantele ce cresc spontan in mlastinile tropicale din Africa de Sud: mai ales din zonele cuprinse intre Ecuator si Capul Bunei Sperante. Este o planta foarte apreciata pe tot globul, fiind cultivata pentru utilizarea ca floare taiata, fiind considerata simbolul elegantei.

Zantedeschia apartine familiei Araceaeelor, fiind o planta erbacee perena, cu o caracteristica aparte: este total lipsita de tulpina, crescand direct din rizomul subteran, adevarata radacina a plantei si, in acelasi timp, organul de inmultire.

Din rizom se nasc direct frunzele verzi, cu marginile ondulate si foarte mari. Ceea ce noi numim floare este de fapt partea colorata sub forma de palnie (pe care o apreciem atat de mult) a frunzelor modificate ce invelesc floarea propriuzisa pentru a o proteja, denumita spata.

Spicul galben (uneori alb sau roz) sau spadixul din mijlocul calei poarta in varful sau florile masculine, iar la baza sunt florile feminine. Cala poate sa ajunga la un metro si jumatate inaltime. Fructele sale au forma de boabe.

Exista numeroase specii de Zantedeschia Aethiopica, cea mai cunoscuta fiind varianta sa alba, cunoscuta la noi si sub denumirea de floarea miresii. Iata variantele sale:

• Cala neagra sau Zantedeschia Schwarzwalder, dincolo de faptul ca are frunzele stropite cu alb, prezinta o floare de o extraordinara culoare de albastru inchis spre negru, ori de mov intunecat. Este o planta cu inflorescenta tardiva.

• Cala patata sau Zantedeschia Albomaculata, cu frunzele grupate in manunchiuri si lungi pana la 50 de centimetri, prevazute cu mici pete alb-arginii. Florile, tipice speciei, sunt albe sau crem, cu gatul rosu inchis ce invaluie spadixul.

• Cala galbena sau Zantedeschia Elliottiana, cu florile lungi de 10 centimetri, galbn-aurie si tija galbena. Este o specie ce infloreste la sfarsitul primaverii (intre mai si iunie), cu frunzele in forma de inima.

• Cala purpurie sau Zantedeschia Rehmanii are o inflorescenta anticipata (intre aprilie si iunie), cu spata roz sau rosie si spadixul alb.

Tehnica culivarii

Speciile de cala cu inflorescenta tardiva (intre lunile martie si octombrie), cum este cala neagra, trebuie tinute la o temperatura de peste 20 grade C. Toate speciile iubesc lumina, dar nu si soarele direct.

Dupa inflorescenta cala are nevoie de o perioada de dormitare, timp in care toate activitatile sunt reduse la minimum. Udarea va fi doar atat cat pamantul sa nu fie uscat, fara nici un fertilizant. Aceasta stare dureaza trei luni, din momentul in care cade ultima floare. Dupa inflorescenta si dupa ce floarea a fost fecundata si se pregateste sa formeze fructele si semintele, spadixul revine la culoarea verde si incet incet invelisul se vestejeste si moare.

• Udatul. Este standard. Dar in perioada cand florile se vestejesc si frunzele ingalbenesc (octombrie-februarie pentru speciile tardive) planta va fi udata putin, doar cat pamantul sa nu devina sec. in perioada in care incep sa creasca frunzele si florile (aprilie-octombrie pentru speciile tardive) se incepe udatul gradat, pentru a se iriga din abundenta in perioada inflorescentei.

Calele iubesc mediile umede, dar nu va fi lasata apa sa stagneze in ghivece, in ciuda provenientei sale din zone mlastinoase. in schimb, daca temperature mediului este peste 18 grade C, se va vaporiza apa fara calcar pe frunze (si nu pe flori).

• Pamntul. Se utilizeaza un pamant fertile la care se adauga putina turba. Pentru speciile tardive cala se transfera in luna februarie, plantandu-se rizomii la o profunzime de 10 centimetri in pamant. in general, ingrasamantul este lichid, diluat cu apa de irigatie, la fiecare 10-15 zile.

Pentru speciile tardive, ingrasamantul se concentreaza doar intre lunile aprilie si octombrie. Perioada in care ingrasamantul trebuie sa aiba o concentratie crescuta de potasiu, vital pentru dezvoltarea floriilor, favorizand regenerarea tesutului de rezerva al plantei. Important este si continutul lejer de fosfor, important pentru dezvoltarea florii, precum si putin azot.

• Curatarea calei consta doar in eliminarea frunzelor vestejite, pentru a evita ca acestea sa devina vehiculi ai unor boli parazitare.

• Inmultirea. Se face prin divizarea rizomilor, preferabil in momentul transplantarii: aceasta are loc la sfarsitul lunii august si incepuitul lunii septembrie pentru plantele cu inflorescenta precoce si la inceputul lunii februarie pentru plantele cu inflorescenta tardiva.

Calele traiesc in jur de 1-3 ani daca sunt plantate in ghivece. Daunatorii specifici sunt paianjenii rosii.