BERBERIS

Familia: Berberidaceae.

Clasa : MagnoliopsidaDiviziunea : Mangnoliophyta

Aspect: arbust.Perioada de inflorire: primavara-vara
Expunere: la soare

Descriere

Genul cuprinde circa 450 specii, cu aspect arbustiv spinoase, cu frunze mereu verzi sau cazatoare, originar din zonele boreale, din Asia, Africa de nord si tropicala si din America de sud. Prefera soluri stancoase, in zonele montane. Frunzele sunt lineare, ovate sau subovate si sunt reunite in mici grupuri sub forma de rozete. Florile sunt sferice sau in forma de cupa si au petalele si sepalele galbene. Speciile mereu verzi sunt apreciate pentru frunzis iar cele cu frunze cazatoare pentru aspectul multicolor al frunzelor in timpul toamnei si pentru ciorchinii de bace viu colorati care deseori rezista pe ramuri pana iarna. Unele specii si hibrizii rezultati din ele pot forma garduri vii cu aspect frumos fiind folosite si pentru spatii reduse.

Cultivarea

Cu exceptia unor specii sud-americane sunt plante usor de cultivat putand creste in orice fel de sol bine drenat, insorit sau partial umbrit. Plantarea speciilor cu frunze permanente se va face in lunile septembrie-octombrie sau in martie-aprilie, iar a celor cu frunze cazatoare din octombrie pana in martie. La realizarea gardurilor vii se folosesc plante inalte de 30-40 cm ce vor fi asezate la o distanta de 45-60 cm. Pentru obtinerea unui aspect compact se va taia partea superioara a tuturor lastarilor. Acesta operatie se repeta odata pe an la speciile cu frunzis permanent verde, dupa ce au inflorit, si in august-septembrie, in cazul speciilor cu frunze cazatoare. Daca este cultivata izolat nu sunt necesare tunderile cu exceptie tulpinilor imbatranite ce se vor taia de la nivelul solului sau ale unei ramuri noi.

Reproducerea

Toate speciile se pot reproduce usor prin seminte, operatiune ce se va efectua direct in aer liber primavara sau toamna. In cazul in care folosim butasi, acestia se vor recolta in august-septembrie de pe ramurile laterale si vor avea o lungime de 7-8 cm. Se vor planta intr-un amestec de turba si nisip in parti egale, iar primavara urmatoare se transfera intr-o pepiniera in aer liber unde vor ramane 1-2 ani inainte de plantarea definitiva. O metoda alternativa de inmultire consta in divizarea tufelor, in cazul speciilor care produc lastari, operatia putand fii efectuata din octombrie pana in luna martie.

Pericole si precautii

Sunt plante rezistente dar pot fi atacate de afide si de o micoza (boala alba).

Specii si soiuri:

Berberis calliantha, originara din Tibet, nu depaseste 1m inaltime fiind o specie cu frunze permanent verzi, si flori de culoare galben deschis ce se deschid in luna mai, bacele avand culoare albastru-inchis.
Berberis aggregata, originara din China orientala, creste peste 1,5m metri. Este o specie cu frunze cazatoare avand florile de culoare galbena, grupate in ciorchini. Infloreste in iunie, producand ulterior bace rosii-coral.

Berberis verruculosa, provenita din China occidentala, are frunzis permanent cu inaltimi cuprinse intre 1-1,5m formand tufisuri dese, spinoase. Florile sunt de culoare galbena si apar in mai iunie. Bacele sunt de culoare neagra.

Berberis wilsoniae, originara ca si precedenta din China occidentala, la fel de des, avand o inaltime de 1m, este o specie cu frunze cazatoare sau semicazatoare, oblonge, colorate in timpul toamnei in rosu-portocaliu stralucitor.

Berbis darwinii, specie sud-americana cu pana la 4 m inaltime, are frunzele lucioase, de culoare inchisa. Culoarea florilor este galben oranj cu nuanta de rosu, bacele fiind colorate in albastru.

Berberis x ottawensis "Superba" are frunze cazatoare, de culoare mov-ruginiu inchis. Are o inaltime de pana la 2,5 m, florile fiind de culoare galbena cu nuante de rosiu. Bacele sunt rosii.

Berberis x stenophylla "Corallina Compacta" are frunze vezi permanent, infloreste abundent in aprilie, florile fiind galben-aurii, bacele avand culoarea purpurie. Se foloseste atat pentru gard viu cat si pentru tufisuri solitare.

Remedii medicale

Medicina stiintifica a constatat o stimulare a aparatului circulator si a respiratiei atunci cand se foloseste aceasta. Astfel, in starile de epuizare acuta sau cronica, circulatia sangelui se imbunatateste, pulsul devenind mai sanatos, iar respiratia mult mai usoara. Actiunea sa nu este violenta, dar foarte pretioasa. Dr. Riperger, dr. Newton si dr. Lippe o pretuiesc indeosebi ca un mare potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, au actiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor si a basicii udului. Diminueaza durerile menstruale.
Medicina populara intrebuinteaza dracila ca o purificatoare a sangelui, contra febrelor, ca apa de gura, pentru potolirea durerilor dentare etc. Practica zilelor noastre arata ca, asociata cu Chaparal de California, trifoi rosu de balta, a dat bune rezultate in cancerul incipient al ficatului.

Decoctul de dracila – se obtine dintr-o lingurita de scoarta ce se pune intr-o cana cu apa si se fierbe 10-15 minute. Se administreaza de 3 ori pe zi.

Tinctura de dracila – se obtine din 100 grame de planta la 1 litru de alcool de 40 de grade. Se administreaza 10-15 lingurite amestecate cu apa de 3 ori pe zi.

Indicatii terapeutice: Dracila este unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea functiei ficatului si stimularea secretiei biliare. Planta este indicata in inflamatia vezicii biliare sau in calculi biliari; de asemeni pentru icterul cauzat de congestia ficatului. Ca tonic amar, cu efecte laxative usoare, dracila este indicat in cazul persoanelor slabite, pentru a le curata si inzdraveni sistemul. O actiune interesanta a plantei este capacitatea de a reduce dimensiunile splinei marite. Actioneaza impotriva malariei si este eficienta si in tratarea infectiilor cu protozoare.

Contraindicatii: A nu se consuma in timpul sarcinii.