Familia : Arecacae Ordinul : Arecales
Cocotierul este un arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai cu seama pentru fructele sale comestibile. Fructul acestui palmier, nuca de cocos este destul de mare (cu lungimea de circa 30 cm si diametrul de 20 cm). Ea este acoperita cu un invelis tare, sub care se afla un strat fibros cu grosimea de 3-4 cm. in interiorul acestui strat fibros se gaseste un sambure acoperit cu un invelis relativ subtire de 0,2-0,6 cm. Acest sambure este compus dintr-o pulpa carnoasa cu grosimea de 2-3 cm, care contine practic uleiul de cocos, inainte de coacere acest miez este un lichid laptos, care este folosit ca hrana si care se solidifica atunci cand fructul este copt. Uleiul de cocos Este o substanta grasa care se obtine din partea carnoasa a fructului matur. Miezul se extrage din fructul despicat si se usuca, in aceasta stare el se numeste copra. Partea carnoasa a fructului trebuie uscata, deoarece in caz contrar uleiul se rancezeste foarte rapid. Uleiul se extrage din copra prin presare la cald si are un gust foarte bun atunci cand aceasta este proaspat presata, si invers, cand copra este invechita, uleiul nu este comestibil, datorita gustului si mirosului sau neplacut. Particularitatea de baza a uleiului de cocos o formeaza prezenta in cantitati insemnate a acizilor grasi volatili. In tarile in care se cultiva cocotierul, uleiul de cocos se utilizeaza direct in alimentatie sau prin prelucrare industriala la fabricarea sapunului. Uleiul de cocos supus rafinarii si dezodorizarii da nastere untului de cocos, care este folosit atat in alimentatie cat si ca materie prima in fabricarea margarinei. Untul de cocos. Se obtine prin presare la cald sau extractie urmata de rafinarea si dezodorizarea partii carnoase a fructului matur de Cocos nucifera sau Cocos butiraceaea.
Palmierul de nuca de cocos este cultivat la tropice pentru a fi utilizat in designul interior sau exterior, precum si pentru multiplele sale intrebuintari culinare; practic, aproape fiecare parte a cocotierului poate fi folosita de catre oameni, in diverse scopuri. In zonele cu temperaturi mai ridicate, un palmier similar - palmierul regina (Syagrus romanzoffiana) - este utilizat in peisagistica. Fructele acestuia sunt foarte asemanatoare celor ale cocosului, dar mult mai mici. Palmierul regina a fost initial incadrat in genul Cocos, alaturi de palmierul de cocos, insa ulterior s-a revenit asupra deciziei, fiind reclasificat in genul Syagrus. Un recent descoperit copac de pamier, si anume: Beccariophoenix alfredii din Madagascar , este aproape identic cocotierului, mult mai asemanator decat este palmierul regina.
Florile palmierului de cocos sunt poligame si monoice, aceasta insemnand ca florile de sex masculin si cele de sex feminin se afla in aceeasi inflorescenta. Inflorirea are loc in mod continuu. Palmierul de cocos este considerat a fi in mare masura xenogam, desi unele soiuri pitice sunt autogame. Nuca de cocos are endospermul comestibil, localizat pe suprafata interioara a cojii. In interiorul stratului de endosperm, nucile de cocos contin un lichid comestibil clar, dulce, sarat sau ambele.
Statul indian Kerala este cunoscut drept tara cocosului. Insusi numele statului deriva de la "kera" (arbore de cocos) si "alam" (loc sau pamant). Kerala are planje intinse pline cu copaci de cocos. Nucile de cocos reprezinta o parte din dieta zilnica a locuitorilor acestei zone, uleiul este utilizat la gatit, fibra de nuca de cocos in fabricarea mobilierului, decoratiuni etc.
Numele palmierului de nuca de cocos a fost stabilit de catre exploratorii portughezi, marinari ai lui Vasco da Gama, care au calatorit in India si au l-au adus cu ei in Europa. Suprafata bruna si paroasa a nucilor de cocos le-a amintit acestora de o fantoma sau vrajitoare pe nume Coco. Inainte de a primi numele de cocos, nucile erau denumite nux indica (nuci indiene), nume stabilit de Marco polo, in anul 1280. Cand au ajuns in Anglia, nucile acestui copac au primit denumirea de "coconut" (coco+nuci).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu