CISSUS

Denumire stiintifica : Cissus

Denumire populara : Vita de apartament

Familie : Vitacea

Ordin :Vitales

Origine : America de Sud, Chile

Descriere

Plante agatatoare, cu tulpini sbtiri, prevazute cu ventuze care le permit sa se agate de diferite suporturi (grilaje, spalieri, scari).Originare din estul Asiei, Africa şi America, aceste plante căţărătoare sunt adecvate ca plante de apartament, ideale pentru locuri răcoroase şi umbroase şi uşor de cultivat. Din acest gen fac parte circa 350 de specii şi numeroase varietăţi dife­rite prin forma şi culoarea frunzelor. Unele specii au tulpini suculente cu forme ciudate. Datorită aspec­tului lor, aceste plante pot fi aranjate în diverse moduri: ca plante căţără­toare, căzătoare sau în coşuleţe suspendate; strâns înrudite cu viţa-de-vie, marea majoritate a acestor plante produc cârcei cu care se pot ancora de orice suport.

Cultivare

Dacă este cultivată ca plantă căţărătoare, introduceţi una sau două beţe în pamantul din ghiveci pentru ca ramurile să găsească astfel un suport, fiind însă atenţi să nu le traumatizaţi rădăcinile; în schimb, dacă o să cultivaţi planta ca pe una căzătoare, lăsaţi cârceii să se prindă liber de suporturi sau legaţi tulpinile de ele, însă nu prea strâns. Pe măsură ce planta creşte, înlocuiţi suporturile cu beţe mai lungi sau cu un grilaj de care puteţi agăţa ramurile din ce în ce mai numeroase. Spre sfârşitul primăverii, plantei i se scurtează ramurile; dacă este foarte viguroasă trebuie să faceţi această operaţie de mai multe ori în timpul creşterii. Perioada de creştere maximă este între sfârşitul lui martie şi sfârşitul lui august; în aceste luni trebuie să o udaţi abundent, fără însă a îmbiba compostul, deoarece radacinile putrezesc uşor. Primavara şi vara creşte bine la o temperatură de 18-24 °C. Cissus discolor necesită chiar 27-30 °C. Asiguraţi împrospătarea aerului şi umiditatea corespunzătoare stropind-o sau, chiar mai bine, aşezând ghiveciul pe un suport plin cu pietriş ud; administraţi îngrăşăminte la fiecare 2-3 săptămâni, adăugând în apa cu care se udă planta un îngrăşământ lichid. Toamana şi iarna, pentru marea majoritate a plantelor sunt suficiente 7 °C, excepţie făcând Cissus discolor care necesită cel puţin 13 °C: la temperaturi mai mici această plantă suferă, frunzele îşi pierd culoarea şi cad; această specie necesită şi lumină puternică în timp ce restul trăiesc bine în penumbră. Udaţi-le moderat, atât cât să nu se usuce; din septembrie până în martie nu mai
administraţi îngrăşăminte. Speciile suculente se aşază în plină lumină şi se udă moderat în perioada de creştere, operaţie care se sistează însă în timpul iernii.

Inmultire

În plină primăvară puteţi preleva din mlădiţele tinere butaşi lungi de 5-7 cm, de care este bine să lăsaţi prinsă, dacă este posibil, o bucată din crenguţa pe care au crescut; trataţi partea inferioară a butaşilor cu hormoni rizogeni apoi plantaţi-i într-un amestec format din părţi egale de nisip şi turbă; menţineţi-i la o temperatură în jur de 24-26 °C şi păstraţi umiditatea amestecului şi a aerului timp de 2-3 săptămâni, adică pe perioada necesară înrădăcinării (cu ajutorul unei lădiţe pentru multiplicare puteţi menţine o temperatură optimă constantă şi să acceleraţi procesul de dezvoltare a rădăcinilor). Când butaşii au prins rădăcini, plantaţi-i în ghivece cu pământ corespunzător; ţineţi-i la umbră şi umiditate, într-un loc bine aerisit; astfel se vor dezvolta rapid. Unele specii suculente se înmulţesc folosind seminţele care, aşezate într-un amestec de turbă şi nisip în părţi egale şi acoperite cu un strat de nisip grosier vor încolţi în 5-6 săptămâni. Transvazaţi plantele atunci când sunt suficient de dezvoltate.

Transplantarea se face in martie, intr-un amestec constand din doua parti pamant bogat in humus, o parte pamant din frunze si o parte nisip. Se executa lucrarea de tundere a ramurilor foarte lungi, care au pierdut frunzele pentru a provoca emiterea de lastari tineri si vigurosi.
Plantele au nevoie de aer cals si umed.

Pericole şi precauţii

Este o plantă robustă, fiind rar ţinta bolilor sau paraziţilor. Fiţi atenţi la aspectul frunzelor. Dacă atârnă şi sunt veştejite înseamnă că planta este expusă la temperaturi prea reci şi, prin urmare, trebuie aşezată într-un loc mai cald. În schimb, dacă sunt pătate sau distruse înseamnă că le-aţi udat prea mult; lăsaţi planta să se usuce pentru o perioadă scurtă de timp şi apoi udaţi-o atât cât să o menţineţi umedă. Dacă frunzele sunt veştejite, brune şi cad, înseamnă că planta a fost expusă excesiv la soare şi căldură. Se poate întâmpla uneori ca o plantă de 6-7 ani să îşi piardă vigoarea şi să moară; aceasta se datorează doar vârstei înaintate.

Specii şi varietăţi

Cissus antarctica este o plantă care produce numeroase frunze cordate, verde închis, lungi de 10 cm şi late de 5 cm, cu nervuri brune, subţiri. Este originară din Australia; planta adultă poate înflori şi produce apoi fructe negre, necomestibile, dar acest lucru nu se întâmplă dacă este cultivată în casă. Cissus discolor este o plantă căţărătoare robustă; dacă este lăsată să crească liber într-un ghiveci mare ajunge la aproximativ 2 m înălţime şi formează o coloană de frunze. Acestea sunt lungi de 15 cm şi au nervuri adânci, verzi, care delimiteză zone bine reliefate, albe argintii cu dungi roşii-purpurii şi verzi; faţa inferioară a frunzelor este colorată uniform în roşu-brun. Este originară din insula Java şi din Cambodgia. Provenind din Australia, specia Cissus hypoglauca este un arbust care poate ajunge chiar la 2 m înălţime; prezintă frunze dese şi pergamentoase, colorate verde-brun şi subdivizate în 5 foliole lucioase cu margini din­ţate. Cissus quadrangularis este o plantă agăţă­toare suculentă, cu tul­pini patrulatere pe secţi­une, străbătute pe toată lungimea lor de 4 muchii proemi-nente; frunzele sunt în formă de inimă, cărnoase, cu margini zimţate neregulat; este o specie originară din estul Africii şi Somalia. Cissus rhombifolia este o specie care pre­zintă tulpini lungi, robus­te, pufoase, dotate cu numeroşi cârcei cu ca­pătul bifurcat sau răsucit. Are frunze catifelate, colorate verde închis şi formate din trei foliole cu formă romboidală; provi­ne din America de Sud şi din vestul Indiei. "Mandaiana", este o varietate uşor de cultivat care se caracterizează prin tulpini robuste şi dese, cu grupuri de frunze cărnoase, lucioase, destul de rigide, colorate verde închis. Speciile şi varietăţile de cissus sunt decorative frunzele lor.