Loading...

vineri, 6 august 2010

TRANDAFIRI CATARATORI






Trandafirii cataratori, precum si verii acestora, "agatatorii", pot fi considerati mai degraba un grup special, ai carui reprezentanti fac parte din toate increngaturile apartinand familiei trandafirilor, decat o specie. Ceea ce ii leaga este vigoarea si preferinta pentru inaltimi, confererind un accent vertical si o nota de romantism oricarei gradini. Poate parea surprinzator, insa trandafirii cataratori erau aproape necunoscuti in lumea vestica pana in secolul 19. Este adevarat ca Anglia avea un "catarator" indigen, America un trandafir de preerie, iar in Europa exista specia mereu verde Rosa sempervirens (trandafirul pitic), insa gradinile de pe ambele parti ale Atlanticului au fost private de aceste frumuseti naturale pana la introducerea speciilor de trandafiri cataratori din China, care s-a petrecut acum aproximativ 200 de ani.

Incanta privirile si delecteaza simtul olfactiv, datorita cascadelor florale care degaja valuri de parfum imbietor. Incepand din vara, devreme, aceste plante cataratoare strapung aerul, ajungand la inaltimi inimaginabile cu ciorchinii lor de flori inmiresmate. Metaforic vorbind, aceste plante reprezinta zeitatile gradinii sau astrii regali si fac parte din genul Rosa.

Zvonurile despre acesti fabulosi trandafiri , originari din China, patrunsesera in Europa mai devreme, insa superbii cataratori: R. multiflora, R. wichuriana & Co au ajuns aici abia la inceputul anilor 1800, dupa ce China a inceput sa devina o tara mai prietenoasa din punct de vedere diplomatic si sa-si deschida treptat portile xenofobe. Avand un dezvoltat simt al comertului, vanatorii de plante au profitat de aceasta "deschidere". Omul de afaceri englez, Ernst Wilson, si-a riscat viata pentru a achizitiona specia R. Filipes, precursoarea cataratorului Kiftsgate.

Trandafirii cataratori din China au devenit adevarate trofee pentru gradinarii pasionati. Ulterior, ei au amestecat semintele acestora cu vechile varietati, pregatind un pamant special pentru noii trandafiri cataratori si obtinand asa-numitii hibrizi. Din tot materialul genetic provenind din China, cea mai importanta a fost considerata gena de R. Chinesis (trandafirul chinezesc), care infloreste repetat, producand flori pe toata durata verii si chiar si toamna.

Hibrizii au fost dezvoltati pentru prima data de David Austin in anii 1970, ai carui frumosi si inmiresmati Trandafiri englezesti sunt considerati fi cei mai importanti hibrizi din ultima jumatate a secolului. Daca sunt corect tratati, o parte dintre hibrizii lui Austin se comporta ca niste trandafiri cataratori, insa multi dintre ei sunt cataratori veritabili, cum este cazul trandafirului St. Swithun. Viguros si parfumat, acest trandafir englezesc prezinta incantatoare tonuri de roz.

Problema cu hibrizii este ca tind sa fie mai putin rezistenti decat majoritate speciilor de trandafiri si, in cele mai multe cazuri, mai sensibili la boli si daunatori. Pot fi usor de ingrijit, atata timp cat este aleasa varietatea potrivita tipului de pamant si climei din zona in care sunt plantatii. Un factor important mai este si dimensiunea lor. Trandafirii cataratori pot ajunge la o inaltime de 2-3 metri sau chiar mai mult. Majoritatea infloresc doar o data pe an, dar exista varietati care infloresc pana tarziu, cand apar ingheturile.

Pentru a creste trandafiri frumosi si sanatosi avem nevoie doar de cateva cunostinte obligatorii. Prima masura de primavara este indepartarea movilei de pamant dupa trecerea inghetului si cresterea primilor lastari.
Daca este cazul, se face si ingrasarea solului. Se va prasi superficial pentru a nu rupe radacinile tinere sau cel mai indicat este sa se smulga buruienile din jurul plantei. Daca se constata ca pamantul este uscat se uda abundent pentru a ajuta cresterea.

Trebuie urmarite lastarele si observat daca apar boli specifice (pete albe pe frunze - fainarea; pete rosiatice - rugina; larve de daunatori; etc.) Cand trandafirii sunt bolnavi se trateaza imediat cu substante specifice chimice sau naturale (viziteaza Combaterea bolilor), daca nu, preventiv se stropesc din 14 in 14 zile.

Ingrasamintele
Trandafirul are nevoie de foarte multe substante nutritive, insa nu suporta cantitati mari de saruri. Nutrientii trebuie sa fie disponibili intr-o combinatie echilibrata. Daca lipseste chiar si o singura substanta, planta sufera si apar modificari de boala. Cantitatile necesare nu sunt fixe, ci depind de factori precum solul, clima si anotimpul. Substantele nutritive nu trebuie sa fie doar disponibile in sol, ci trebuie sa apara intr-o forma asimilabila de catre planta.
Foarte important este pH-ul solului. Un pH de 7,0 arata ca solul este neutru. Solurile cu pH-ul mai ridicat sunt soluri bazice, celelalte sunt acide. Trandafirii necesita un sol usor acid, cu un pH intre 5,5 si 6,5. Un pH modificat duce la alte necesitati de substante nutritive. Valoarea pH-ului poate fi reglata folosind diverse substante chimice. Numarul ingrasamintelor existente in comert este foarte mare, clasificarea acestora fiind foarte importanta.

Deosebim in primul rand, ingrasaminte organice, cele anorganice si cele combinate. Ingrasamintele anorganice, cunoscute si ca ingrasaminte minerale sau ,,artificiale”, sunt saruri care se dizolva in sol, fiind foarte usor asimilabile pentru plante. Efectul lor este de scurta durata. Pe langa nutrientii doriti, aceste ingrasaminte pot umple solul de substante inutile, care cresc salinitatea solului. Exista ingrasaminte cu o singura substanta activa, cu mai multe substante nutritive sau cu un spectru complet de nutrienti. Cele cu o singura substanta nutritiva sunt importante in spatiile intinse; in gradina, insa, ar trebui sa se cunoasca exact compozitia solului printr-o analiza chimica.
Pentru ca trandafirii sunt foarte sensibili la cloruri, dintre ingrasamintele cu mai multe substante nutritive ar trebui alese cele care nu contin cloruri, asa-numitele ingrasaminte ,,albastre”. Ar trebui avut in vedere faptul ca nu numai preturile lor difera, ci si compozitia chimica.

Ingrasamintele organice elibereaza in sol substante nutritive provenite din descompunerea materiei organice. Nutrientii sunt asimilati incet de planta, insa pe perioade mult mai lungi. Faina de oase sau aschiile de corn sunt exemple bune de ingrasaminte organice.
Pentru a combina avantajele oferite de ambele categorii, de exemplu o activitate de durata, dar care sa se instaleze repede, au fost dezvoltate ingrasamintele organic-minerale. Multe produse etichetate drept ,,ingrasaminte de trandafiri" apartin acestei categorii. Pe langa pretul produsului, ar trebui sa ne interesam de indicatiile de pe ambalaj si de compozitia ingrasamantului.
Asa-numitele ingrasaminte de durata apar tot mai mult in ofertele comerciantilor. Prin diverse combinatii chimice, se asigura pe o perioada foarte lunga un flux de nutrienti dependent de temperatura si umiditate. Multe culturi de plante necesita hranirea doar o data pe an cand se folosesc aceste substante. Chiar daca sunt mai scumpe decat alte ingrasaminte, acestea pot fi dozate precis si sunt considerate mult mai ecologice.

In anul plantarii, trandafirul necesita relativ putine substante nutritive. Daca solul de gradina este de buna calitate si a fost pregatit inainte de plantare, nu este necesara ingrasarea lui in acel an. Administrarea regulata de compost sau balegar de vaca, impreuna cu faina de oase sau aschii de corn, asigura cele mai bune conditii de dezvoltare. Daca este necesar, cu cateva saptamani inainte de plantare se poate hrani solul cu ingrasamant mixt pentru trandafiri.
In momentul plantarii sau imediat dupa aceea este total nerecomandata administrarea de ingrasaminte cu actiune rapida, pentru ca sarurile sunt deosebit de daunatoare in acea perioada. Doar atunci cand planta este in crestere, acestea pot fi folosite in cantitati foarte mici. Pentru anul al doilea, o ingrasare a solului este recomandata. La inceputul perioadei de crestere, trandafirul va primi in jur de 100-150 grame de ingrasamant mixt la fiecare metru patrat. Pentru ca unele ingrasaminte au concentratii si compozitii diferite, trebuie respectate intocmai cantitatile indicate de producator.

O a doua hranire a solului are loc la inceputul celei de-a doua perioade de crestere. Efectul acestei ingrasari ar fi trebuit sa se fi incheiat pana in toamna. Se recomanda folosirea ingrasamintelor mixte, nu a celor minerale. Toamna, intarirea lemnului poate fi stimulata cu ajutorul unei noi administrari de ingrasamant, insa acesta nu trebuie sa contina azot, ci indeosebi potasiu. Hranirea trandafirilor prin stropire este, de asemenea, posibila si recomandata atunci cand se necesita un efect foarte rapid, de exemplu cand lipseste un anumit element nutritiv. Ingrasamantul foliar - cat se poate de diluat, pentru a se preveni arderea frunzelor - va fi stropit peste trandafir. Concentratia acestuia trebuie sa se situeze intre 0,5 si 2% iar tratamentul va avea loc seara sau pe vreme noroasa.
Lipsa unei anumite substante duce la manifestari tipice de carenta, recunoscute usor chiar si de un gradinar fara experienta.

Taierea

Trandafirii urcatori. Nici la acestia nu sunt dificultati mari la taieri; daca avem soiuri viguroase, in functie de sistemul de sustinere, putem lasa 1-3 lujeri sa creasca in voie fara a face interventii in primul an, si uneori nici in al doilea. Lastarii floriferi apar pe tot parcursul tulpinilor tinere si bineinteles ca au tendinta in timp sa se transforme si ei in alte tulpini. Daca se doreste o forma dirijata strict, acesti lastari se scurteaza anual - obtinem formatiuni scurte, grupuri de lastari uniform repartizati pe tulpini. Se pot lasa si liberi daca au unde sa se desfasoare, intervenind la 2-3 ani pentru regenerari daca este cazul. Soiurile cu vigoare mica (1-2 m) care se dirijeaza de obicei pe stelaje mici, amplasate pe ziduri, pe piramide sau pergole de mica inaltime, se pot dirija din taieri, pe 1-2 tulpini sau chiar mai multe, avand grija ca anual sa le mentinem lastarii floriferi in forma, prin scurtarea lor la 2-4 ochi.

Iernatul

Cea mai buna aparare impotriva frigului este plantarea corecta, si anume cu punctul de altoire aflat sub pamant. Chiar si dupa o iarna foarte geroasa si cu multe pierderi din cauza degeraturilor, planta se va regenera repede. O serie de alti factori pot asigura un iernat lipsit de probleme: ingrasarea terenului la timp, taierea cat se poate de redusa pe timp de toamna si combaterea la timp a oricaror imbolnaviri, mai ales a ciupercilor. Atunci cand nu este vorba de spatii geografice deosebit de friguroase, cauza principala a pierderilor pe timp de iarna nu o reprezinta gerul.
Clima noastra este caracterizata de schimbari rapide de temperatura, cu perioade foarte reci si altele foarte calde. Cu exceptia trandafirilor salbatici si anumitor trandafiri arbusti, cele mai multe soiuri nu se opresc in mod natural din crestere iarna, ci sunt fortate sa inceteze din cauza temperaturilor scazute. La o crestere relativ mica de temperatura ele incep din nou sa formeze lastari, iar o revenire a gerului poate fi foarte daunatoare.

Trandafirii-arbusti vor fi inveliti cu pamant pe perioada iernii. Planta trebuie sa fi trecut prin cateva perioade mai friguroase, pentru sporirea rezistentei. De aceea, aceasa lucrare nu va avea loc ininte de luna noiembrie. Pamantul aflat intre trandafiri va fi adunat in jurul acestora, fara sa fie atinsa radacinile. Daca intre plante nu exista suficient pamant, se va aduce compost sau turba. Trandafirii cataratori de pe ziduri vor fi acoperiti cu ramuri uscate pentru a reduce daunele produse de diferentele mari de temperatura, atunci cand soarele straluceste iarna. In locul ramurilor pot fi folosite alte materiale care permit circularea aerului.
Pe cat posibil, trandafirii cu trunchi vor fi culcati la pamant. Trunchiul va fi dezlegat de suport, varfurile ramurilor si mugurii se vor taia iar coroana va fi adusa la nivelul solului, trunchiul fiind indoit peste punctul de altoire. Indoit in directia opusa, el se va rupe. El va fi fixat de sol, de pilda cu un carlig, si va fi apoi acoperit cu pamant. Coroana nu va fi culcata intr-o adancitura pentru ca ar exista riscul acumularii apei de ploaie sau din zapada topita.

Daca planta este prea batrana pentru a fi culcata la pamant, coroana si trunchiul vor fi infasurate cu ramuri uscate, stuf sau paie. Toate materialele folosite trebuie sa permita circularea aerului. Chiar daca este mai comoda, folia trebuie evitata pentru ca se formeaza un adevarat,, climat de sera" care dauneaza grav plantei.



Combaterea bolilor si daunatorilor
Boli


Pentru fainare se recomanda produsele: Tilt, Karathane, Fundazol, Bavistin, Szsthane, Saprol, Bazcor, Morestan s.a.
La ,, patarea neagra '' si ,, rugina trandafirului '' stropirea se face cu: Szsthane, Bavistin, Dithane M 45, Polzram Combi, Mirage, Konker, Europaren etc. Pentru ,,mana trandafirului'' se foloseste Polzram df, Brabo 500, Ridomil Gold mz, etc.
,, Putregaiul cenusiu al bobocilor ” apare mai mult dupa ploaie si se poate trata prin stropire cu sulf muiabil 0,4%, Konker, Merpan 50, Sumilex, etc.
Cancerul bacterian al radacinilor apare ca o umflatura sub colet care ingreuneaza circulatia sevei prin vasela conducatoare. Planta in timp isi pierde vigoarea. Aceasta boala apare in urma infectarii cu bacterii a ranilor provenite din taiere sau udarii cu apa stagnata. Se poate preveni sau combate aceasta boala prin folosirea materialului saditor sanatos, prin dezinfectarea uneltelor cu alcool tehnic, hipoclorit de sodiu 0,5% sau formalina 1%, plantele bolnave arzindu-se.
,, Stricul trandafirului ” apare sub forma de benzi brun-roscate sau negre in jurul petalelor, apoi cuprind frunzele ingalbenindu-le si aparind pe ele inele, dungi sau modele sub forma de frunza de stejar colorate verde sau brun. Combaterea se face prin indepartarea si arderea plantelor afectate si inlocuirea lor cu alte plante sanatoase.




Daunatori
Paduchii verzi (afidele) ataca toate organele verzi ale plantei, sugind seva si deformind toata planta. Se combat prin stropire din 7 in 7 zile cu: Fernos, Sumicidin, Basudin, Nurelle, Fastac, Decis, Carbetox, Sinoratox.
Cicorita trandafirului ataca frunza. Pe dosul acesteia sunt daunatorii alb-verzui care sar sau zboara si produc multe pete albicioase pe fata frunzei. Combaterea se face ca si la paduchii verzi, insistindu-se cu stropirea pe dosul frunzei.
Paianjenii rosii se dezvolta mai mult in aerul uscat din sere sau solarii, sugind seva din frunza. Pe suprafata frunzei apar pete galben-maronii, apoi se extind pe toata suprafata ca in final frunza sa cada. Stropirea se face cu Mitac, Pentac, Mitigan, Vydate, Kelthane, Plictran, Bladafum.
Tripsul suge seva din petalele florilor, acestea pierzindu-si aspectul initial mai ales la soiurile albe si galbene. Pe margine petalele se deformeaza, apar pete maronii schimbindu-le tot aspectul. Combaterea se face prin stropiri preventive cu Mospilan, Metomex, Lannate, Confidor, etc., inainte de aparitia larvelor eclozate din ouale depuse in boboc.
Viespea miniera a lastarilor sau sfredelitorul isi depune ouale la baza peduculului foliar sau pe stipele. Larvele se hranesc cu maduva lastarilor care se ofilesc, apoi se usuca. Tratarea se face initial prin taierea, inlaturarea si arderea lastarilor ofiliti de sub punctul de patrundere al daunatorului in tija lastarului. Prevenirea se poate face prin stropiri repetate cu Mospilan.
Viespea sucitoare a frunzelor depune ouale pe spatele frunzelor apoi le rasuceste dindu-le aspect de tub. Se poate preveni prin stropire cu substante sistemice (Mospilan) inainte de depunerea oualelor. Frunzele deja bolnave se indeparteaza si se ard.
Albina croitoare isi construieste cuibul cu rondele taiate din frunzele trandafirului in lunile mai-iunie. Planta nu moare, dar are aspect urat. Tratarea se face inaintea deschiderii bobocilor cu produse ca: Mospilan 20, Suspersect 10, EC, Hostathion, etc.
Gandacul paros este o insecta paroasa de aproximativ 1 cm lungime care se hraneste cu florile, gaurindu-le sau mancandu-le pistilul. Combaterea se face prin adunarea manuala a gindacilor si distrugerea lor.
Paduchele testos prefera trandafirii urcatori cu ramuri mai lemnoase si amplasati in multa lumina. Acestia ataca ramurile de sus in jos uscandu-le. Combaterea se face prin stropirea de iarna cu Oleo Ecalux sau Oleo-Carbetox.
Larvele de carabus stau de regula in sol, au culoarea alb-galbuie si trei perechi de picioare. Acestea rod radacinile tinerelor plante aducand mari pagube. Se pot combate prin adunarea larvelor in timpul araturii sau desfundatului la casma sau prin adaugarea in mocirla a substantelor de combatere.
Viermii sarma ataca radacinile si dau aspect de udare excesiva sau lipsa de apa si elemente nutritive. Nu raspunde la tratamente specifice bolilor aparente. In aceasta situatie se fac analize de sol sa se stabileasca cauza fenomenului. Pentru prevenire se foloseste solutie de 1,125% Zinophos sau 1% Nemagon. Pentru combatere se poate folosi Temik si Nemagon. Tratamentul se repeta la 2 ani.

Combaterea bolilor si daunatorilor pe cale biologica si nepoluanta

Aceasta metoda devine in zilele noastre tot mai mult utilizata pentru ca, pe langa reducerea poluarii cauzata de folosirea unor substante otravitoare pentru om si animale, se fac economii importante, stiut fiind faptul ca pesticidele sunt destul de scumpe. Combaterea biologica se poate realiza prin diferite zemuri si extracte de plante, a caror preparare este la indemana oricui. Folosirea preparatelor descrise mai jos se recomanda mai ales in gradinile de langa casa, pentru amatori.
Praful de copt
In ultimul timp s-a batut mult moneda pe combaterea fainarii cu hidrocarbonatul de sodiu. S-au facut multe incercari si in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune. Reteta este simpla: la 1 l apa se adauga 5-10 g de preparat si se aplica direct pe planta. In combinatie cu uleiul de nima (contra insectelor) intareste efectul ambelor substante. Nu se recomanda pentru culturile comerciale, deoarece efectul lor este echivoc.
Zeama de usturoi
Iata o alta utilizare pentru aceasta planta multifunctionala! Se ia un bulb de usturoi proaspat, se desparte in catei si se taie marunt sau se zdrobeste. Se introduce in doua lingurite de ulei de parafina pentru doua zile, dupa care se filtreaza.
Se iau cativa fulgi de sapun, se pun in 600 ml de apa si se agita pana ce sapunul se dizolva. Extractul de usturoi se adauga acestei solutii si se agita bine. Aceasta este solutia de baza care se foloseste in cantitate de 10 ml/la litru de apa. Acest preparat natural este eficient contra afidelor, plosnitelor, insectelor si omizilor. Exista unele posibilitati de combinare a zemei de usturoi cu ceapa si ardei iuti. Acestea din urma sunt preparate puternice chiar si daca se folosesc singure.
Zeama de usturoi, ceapa si ardei iute
Se fierb cativa catei de usturoi cu 4-5 ardei iuti si 2 cepe mari in circa 2 l apa, timp de 15 minute. Se lasa sa se raceasca si sa stea peste noapte. Lichidul se filtreaza, apoi se adauga fulgi de sapun sau lapte si-l agitam ca mai sus. Poate fi eficient mai ales in cazul plantelor tinere.
Zeama de ardei rosu sau iute
Se taie si se piseaza 5 ardei iuti, apoi se pun in 50 ml apa. Se lasa o zi pentru ca uleiul sa se extraga, apoi lichidul se filtreaza. Atentie la manipularea ardeilor: sa nu atingeti ochii si mucoasele, spalati-va bine mainile, vasele si uneltel imediat dupa folosire. Zeama combate bine afidele, omizile si acarienii.
Zeama de frunze de rabarber
Pentru prepararea ei se folosesc numai frunzele. Acestea se fierb in 1 l de apa, se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se amesteca cu o cantitate egala de emulsie de sapun (preparat dupa reteta de mai jos). Din acest concentrat se pun 100 ml apa. Este eficient mai ales contra insectelor si larvelor rozatoare si cele asemanatoare acestora.
Emulsie de sapun
Desi suna straniu, sapunul este un insecticid excelent. Fulgii de sapun se folosesc la multe preparate deoarece au rol de adeziv pe frunze. Uneori sapunul poate fi inlocuit cu lapte. Se pot utiliza fulgi de sapun pur ca Lux si Sunlight. Acestea se pot procura sub forma de batoane si se pot razui. Pentru 1 l de apa se pun doua linguri de supa de fulgi si se agita bine pana la emulsionare. Lichidul se stropeste direct pe plantele atacate de afide si alte insecte.
Tratament cu ceai de isop
Este eficient contra fainarii si contra unor bacterioze. Se prepara in modul urmator: se fierbe ceva apa in care se pun bucati de planta (verde sau uscata). Se fierbe cateva minute, apoi se lasa sa se raceasca dupa care se filtreaza. Se foloseste ca atare. Plantele de isop plantate printre flori si trandafiri constituie un bun aparator impotriva insectelor.
Tratamentul cu zahar
Nu este un tratament prin stropire ci se administreaza pe sol in scopul distrugerii nematozilor care ataca radacinile plantelor. Zaharul se imprastie pe sol si se incorporeaza printr-o greblare usoara. Zaharul va distruge, prin uscare, viermii. A doua zi se uda bine pentru a se drena solul. O solutie de zahar poate fi folosita pentru prevenirea si eradicarea paianjenului rosu.

Alte probleme ale trandafirilor
Caderea frunzelor (in sere) poate fi provocata si de faptul ca dupa primul inflorit frunzele de jos primesc prea multa lumina. Aerisirea puternica, udarea cu apa rece, oscilatiile mari de temperatura pot cauza si ele caderea frunzelor. Ca masuri de redresare se recomanda: aerisirea atenta, zvantarea frunzisului si a suprafetei solului inaintea noptii.
Aparitia lastarilor ,,orbi”, fara boboci (in sere), se datoreaza unor dereglari hormonale, deoarece cresterea lor se opreste mai devreme. Printre cauzele provocate de om se pot enumera: temperaturi scazute (12-15° C), iluminare slaba, taieri prea scurte. Lastarii orbi mai vigurosi se scurteaza, cei slabi se lasa pe tufa pana la efectuarea de noi taieri.
Arsura frunzelor apare mai ales in sere, dar uneori si in camp, cand dupa o perioada de vreme rece si umeda, survin seceta si temperaturi ridicate. Frunzele devin maronii si se usuca. Se poate evita prin marirea umiditatii relative a aerului (ceata artificiala, stropirea frunzelor).
Oboseala solului apare acolo unde trandafirii se planteaza pe un teren pe care au fost si inainte. Plantele prezinta o crestere slaba, vigoare scazuta, doar vegeteaza. Nu se cunosc cauzele exacte ale fenomenului, dar se presupun urmatoarele: nematode, lipsa microelementelor, toxine eliberate de fostele radacini etc. Prevenirea se face prin evitarea plantarii de trandafiri pe acelasi teren timp de 3-4 ani si prin asigurarea unor cantitati mari de materiale organice in sol. Tratamentele chimice s-au dovedit a fi prea costisitoare. Grindina si furtuna pot produce pagube insemnate prin ruperea lastarilor si florilor sau ruperea intregii coroane la cei cu trunchiul nefixat corespunzator. Remedierea pagubelor in aceste cazuri se face prin taierea si strangerea organelor rupte si efectuarea stropirii cu Dithane, Systhane sau Bavidtin care opresc infectiile cu boli criptogamice.
Carenta si excesul de elemente nutritive. In aceste cazuri plantele prezinta simptome specifice pe care le prezentam in cele ce urmeaza:

* carenta de azot se manifesta prin cresterea mai scunda, frunze mici de culoare verde-deschis, flori colorate spalacit si prezenta lastarilor ,,orbi”.
* carenta de fosfor - frunzele devin verde-inchis spre albastrui, pot aparea si necroze foliare neuniform repartizate, cresterile sunt mici, florile pot lipsi.
* carenta de potasiu - pe frunzele superioare apar simptome colorotice (ingalbenire) ce acopera toata frunza si pot provoca necroze. Colorarea petalelor este atipica, florile sunt mici si putine. Scade rezistenta la ger a plantelor.
* carenta de fier - se prezinta sub forma de coloroza (ingalbenire) pe frunzele tinere, printre nervuri, apoi se extinde pe intreaga frunza si poate duce la necrozare.

Exista cazuri de supraingrasare sau exces de elemente nutritive, ceea ce se manifesta tot prin simtome specifice:

* excesul de azot - se manifesta printr-o crestere luxurianta, lastarii nu au rezistenta mecanica si se rup usor, plantele se pot infesta mai usor cu boli si nu-si pregatesc bine tesuturile pentru iarna.
* excesul de potasiu - se pot observa rar fenomene de arsura a frunzelor si o culoare verde-spalacit a acestora.
* excesul de calciu - duce la schimbarea pH-ului si prin aceasta la trecerea combinatiilor de fier si ale microelementelor in stare insolubila, fapt ce cauzeaza aparitia clorozelor.
* compusii de clor - fata de care trandafirii sunt destul de sensibili, pot cauza arsura frunzelor si necrozarea lastarilor tineri, mai ales cand folosim timp indelungat sarea potasica ca ingrasamant mineral, pentru ca acesta contine mult clor.

Bibliografie -,,Trandafirul de la mit la mileniul trei” de Stefan Wagner



Trandafiri urcatori

Bicolor





Culoare: roz intens-alb
Parfum: usor
Suprafata ocupata/ distanta necesara intre plante: 400/200

Don Juan






Culoare: rosu intens
Parfum: intens
Suprafata ocupata/ distanta necesara intre plante: 400/200

New Down




Culoare: alb-roz
Parfum: intens
Suprafata ocupata/ distanta necesara intre plante: 90/40

Urcator Galben



Culoare: galben
Parfum: intens
Suprafata ocupata/ distanta necesara intre plante: 400/200

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu